Dacă există cuvinte, eu nu le cunosc!

Dacă există cuvinte care să Îl poată cuprinde, eu nu le cunosc.

 

Creierul meu nu a ajuns încă la acel punct

În care să poată concepe un gând,

Care să descrie într-un mod adecvat mărimea lui Dumnezeu.

Și plămânii mei nu au dezvoltat încă abilitatea de a respira

Cu suficientă agilitate, pentru a exala măreția dragostei Sale.

 

Și vocea mea, vocea mea este atât de inhibată,

Sufocată de limitări omenești,

Încât este aproape imposibil să exprim gloria Sa.

 

Dacă există cuvinte care să Îl poată cuprinde, eu nu le cunosc.

 

Dumnezeul meu!

 

Harul Lui este remarcabil.

Îndurările Lui nu pot fi numărate.

Puterea Lui este mai presus de toate.

 

El este vrednic, suveran și credincios,

De nepătruns și totuși poate fi cunoscut

De nedefinit dar poate fi descoperit

De nedescris și totuși un Dumnezeu personal

 

Întrece orice pricepere,

Este dincolo de orice imaginație,

Același din veșnicii,

Împărat peste națiuni.

 

Dar daca există cuvinte care să Îl poată cuprinde, eu nu le cunosc.

Cuvintele mele sunt prea puține

Și vocabularul meu prea mărginit..

Că să Îl poată cuprinde pe singurul Dumnezeu adevărat.

 

Dar folosesc cuvinte ca o expresie

 

O expresie de închinare pentru Salvator

Un Salvator care este demn și merită lauda mea

Așa că folosesc cuvinte.

 

Inima mea preamărește pe Domnul

Binecuvântă Numele Lui în veci

Pentru că El mi-a câștigat inima, mi-a capturat mintea

Și le-a unit, dând un scop vieții mele

 

M-a învins în răzvrătirea mea

M-a cucerit în păcatul meu

M-a primit în prezența Sa

M-a uimit cu dragostea Sa

 

El S-a făcut pe Sine scopul vieții mele

În fiecare dimineață mă inundă cu îndurările Sale

Iar noaptea mă copleșește cu harul Său.

 

Dar dacă există cuvinte care să Îl poată cuprinde, eu nu le cunosc.

 

Dar ce cunosc este VESTEA BUNĂ!

Pentru că Dumnezeul meu a știut

Că niciodată nu vor fi îndeajuns cuvinte omenești,

Deoarece cuvintele sunt doar instrumente

Pe care le folosim ca să arătăm Adevărul

Așa că l-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus Hristos

CUVÂNTUL întrupat.

O DOVADĂ vie.

 

El este chipul Dumnezeului nevăzut

Cel întâi-născut din întreaga creație

Pentru că toate au fost create prin EL

Și toate au luat ființă pentru EL

 

El este mai înainte de toate, și toate se mențin prin EL

Prin puterea numelui Său

 

Lăudati pe Domnul pentru viata Sa!

 

Pentru că El a suferit crucea, și a disprețuit rușinea

Fiu de Dumnezeu, devenind jertfa perfectă prin umilință.

LĂUDAȚI PE DOMNUL PENTRU MOARTEA SA!

Pentru că a stat de bună voie în locul nostru,

A îndurat mormântul din dragoste.

A înfrânt dușmanul, a biruit moartea

Și a 3-a zi a înviat victorios.

 

Aleluia, Hristos a înviat!

El este tot ceea ce a fost promis!

 

Lăudați-L ca REGE ÎNVIAT!

Cântați Numele Lui

Pentru că într-o zi va reveni

Și vom fi uniți cu Salvatorul nostru pentru eternitate.

 

Așa ca nu voi proclama doar cuvinte…

Dar cuvintele mele arată spre CUVÂNT

Și CUVÂNTUL are un nume

SPERANȚA are un nume

BUCURIA are un nume

PACEA are un nume

DRAGOSTEA are un nume

Și acest nume este ISUS HRISTOS

 

Lăudați NUMELE LUI  în veci!!

 

Quiet Dreamer

“I am a dreamer. I know so little of real life that I just can’t help re-living such moments as these in my dreams, for such moments are something I have very rarely experienced. I am going to dream about you the whole night, the whole week, the whole year. I feel I know you so well that I couldn’t have known you better if we’d been friends for twenty years. You won’t fail me, will you? Only two minutes, and you’ve made me happy forever. Yes, happy. Who knows, perhaps you’ve reconciled me with myself, resolved all my doubts.

When I woke up it seemed to me that some snatch of a tune I had known for a long time, I had heard somewhere before but had forgotten, a melody of great sweetness, was coming back to me now. It seemed to me that it had been trying to emerge from my soul all my life, and only now –

If and when you fall in love, may you be happy with her. I don’t need to wish her anything, for she’ll be happy with you. May your sky always be clear, may your dear smile always be bright and happy, and may you be forever blessed for that moment of bliss and happiness which you gave to another lonely and grateful heart. Isn’t such a moment sufficient for the whole of one’s life?”

― Fyodor Dostoyevsky, White Nights

Curând şi pe neaşteptate

Era trecut de ora 18 când părăseam clădirea de birouri. O altă zi de vară dogorâtoare din luna lui cuptor. Am fost izbit instantaneu de nădușeala de afară, m-am oprit și cu o lehamite definitivă, mi-am scos haina, am suflecat mânecile și am desfăcut cravata de la gât, apoi am pornit în pas apăsat spre hotel. Savurând fiecare adiere de vânt așteptam ca drumul să cotească prin parcul cu castani. Cu căștile în urechi și privirea pironită în pământ, înaintam numărând pavelele. Citisem știrile de dimineață și încercam să pun cap la cap toate evenimentele. Îmi era clar că revenirea lui Hristos era acum mai aproape ca niciodată. Dar lucrul ăsta trebuia să mă bucure. Când eram mai mic fiecare predică din Apocalipsa trezea în mine curiozități năvalnice. Îmi doream pe atunci să fiu prezent când se vor desfășura acele evenimente enigmatice. Acum însă priveam situația cu alți ochi. Eram trist, și parcă înțelegeam întrebarea lui Hristos: Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ? Întrebarea devenea tot mai apăsătoare, în timp ce picurii de sudoare își croiau drum pe fruntea mea. Știam că viața înseamnă mai mult decât 70-80 de ani de trudă, și asta doar în cazurile fericite, știam că înseamnă mai mult decât hrană, trup sau îmbrăcăminte, știam că avem un scop stabilit de Dumnezeu și că destinația finală nu e între patru scânduri sub o mână de pământ și o glie. Pus în fața adevărului revenirii lui Hristos începeam să îl contrazic pe Pavel, sub dogoarea soarelui mă calificam drept cel mai mare dintre păcătoși. În mintea mea începuse o bătălie de mare anvergură. Mă chinuia gândul că nici măcar biserica nu îl mai așteaptă pe Hristos. Ecclesia nu-I nici rece nici în clocot, o castă de neprihăniți răsfățați, îmbătați de confort și bogăție. Într-un final am ajuns la hotel, am urcat cu ultimele puteri în cameră și m-am întins pe pat ca Prometeu pe stânca din vârful muntelui Kazbek. M-am trezit speriat puțin mai târziu, stăteam pe marginea patului și priveam în gol de câteva minute bune. Aș fi vrut să apuc lumea de guler, să le amintesc de Dumnezeu. Spuneam și eu ca Paler, „Avem timp pentru toate”, avem timp să ne gândim la concediu, la ploaie, la ziua de salariu, la pensie sau la zborul spre casă, dar nu avem timp să ne gândim la Dumnezeu. Și când să facem asta murim. Ce-i de văzut în zilele din urmă? Un joc murdar al lui satan, un pamflet, o ironie de proporții colosale, un jaf, a răpit timpul oamenilor, a luat din ei gândul veșniciei și le-a oferit o clipă. Bisericii ia dat confortul și automulțumirea. Și ce rămâne acum de făcut, când orologiul lumii bate miezul nopții? Cuvântul spune să  ne uităm în sus și să ne ridicăm capetele căci ni se apropie izbăvirea. Să ne sfințim, să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie scrie în alt loc. Mai spune să așteptăm și să grăbim venirea Lui. Cu lacrimi în ochi am început atunci să murmur câteva versuri învățate la cor: „ Și-apoi când seara pe colini, e ziua la sfârșit ajunsă. De am să vin cu snopi puțini, să vadă ochii Tăi divini, urechea mea străpunsă…” Afară se întunecase deja, timpul trecuse mai repede decât aș fi crezut. M-am întins din nou pe pat și am adormit cu lacrimi. A mai lăsat Dumnezeu un strop de har, pentru că El zăbovește uneori, dar niciodată nu întârzie. Mai vrea oameni pentru sine, ne vrea mai sfinți, mai fără pată. Mai vrea să împartă haine albe și doctorie pentru ochi. Vrea să ne acopere, să ne mai împodobească prin interior cu frumusețea și măreția Lui. Ne mai udă, ne mai îngrijește și așteaptă rod, nu numai frunze. Acum la sfârșit de lume, mai strânge un snop pentru Hristos, mai cântă-i o cântare nouă, mai spune unui om de Dumnezeu! Așteaptă-l și nădăjduiește, cu ochii ațintiți spre cer vom revedea curând pe Domnul!

 „ Tată, binecuvîntează Te rog, această încercare de a spune cât de minunat ești și cât de măreț și frumos este Cuvântul Tău – cât de fermecător e și cât de terifiant. Domnul nostru, nimeni din noi nu o poate face, dar ne străduim. Primește puținii noștri pești și puțina noastră pâine, frânge și împarte Tu, Doamne. Căci nu suntem doar un copilaș care îți înmânează ție un coșuleț de răchită cu ceva mâncare înăuntru – nu ajunge pentru toată lumea. Oh, Doamne, frânge-o și înmulțește-o Tu. Amin!” – A.W.Tozer

[youtube:https://youtu.be/QhqZxZTY5js%5D

My heart a storm

For times when my head hosts raging tempests,

and I feel lost in midst of wild billows.

“Prince Of Peace”

My heart a storm, clouds raging deep within
The Prince of peace came bursting through the wind
The violent sky held its breath
And in Your light I found rest

Tearing through the night
Riding on the storm
Staring down the fight
My eyes found Yours
Shining like the sun
Striding through my fear
The Prince of peace
Met me there

You heard my prayer

Hope like the sun, light piercing through the dark
The Prince of peace came and broke into my heart
The violent cross, the empty grave
And in Your light I found grace

Tearing through the night
Riding on the storm
Staring down the fight
My eyes found Yours
Shining like the sun
Striding through my fear
The Prince of peace
Met me there

You’re always there
And You hear my prayer

Your love surrounds me
When my thoughts wage war
When night screams terror
There Your voice will roar
Come death or shadow
God I know Your light will meet me there

When fear comes knocking
There You’ll be my guard
When day breeds trouble
There You’ll hold my heart
Come storm or battle
God I know Your peace will meet me there

(Again and again)
Oh, be still my heart
I know that You are God
Oh fear no evil
For I know You are here

And my soul will know Your love surrounds me
When my thoughts wage war
When night screams terror
There Your voice will roar
Come death or shadow
God I know Your light will meet me there

And my soul will know
When fear comes knocking
There You’ll be my guard
When day breeds trouble
There You’ll hold my heart
Come storm or battle
God I know Your peace will meet me there

Oh, be still my heart
And my soul will ever know that You are God
And You heard my prayer

Too Much Liberty and Too Little Freedom

You, my brothers, were called to be free. But do not use your freedom to indulge the sinful nature; rather, serve one another in love.Galatians 5:13

Freedom is priceless and where it is present almost any kind of life is enjoyable. When it is absent life can never be enjoyed; it can only be endured.

Though millions have died in freedom’s defense and though her praise is in everyone’s mouth, yet she has been tragically misunderstood by her advocates and sorely wounded in the house of her friends. I think the difficulty lies with our failure to distinguish freedom from liberty, which are indeed sisters but not identical twins.

Freedom is liberty within bounds: liberty to obey holy laws, liberty to keep the commandments of Christ, to serve mankind, to develop to the full all the latent possibilities within our redeemed natures. True Christian liberty never sets us free to indulge our lusts or to follow our fallen impulses.

The desire for unqualified freedom caused the fall of Lucifer and wrought the destruction of the angels that sinned. These sought freedom to do as they willed, and to get it they threw away the beautiful liberty that meant freedom to do the will of God. And the human race followed them in their tragic moral blunder.

– A.W.Tozer 

After A While

Contra Mundum

After a while you learn the difference,
The subtle difference between holding a hand and chaining a soul.
And you learn that love doesn’t mean leaning,
And company doesn’t always mean security.
And you begin to learn that presents aren’t promises.
And you begin to accept your defeats,
With your head up and your eyes ahead.
And you learn to build all your roads on today,
Because tomorrow’s ground is too uncertain for plans,
And futures have a way of falling down in mid-flight.
That after you have done all you could.. hand it over to God.
Ussualy the best results are when we leave it to Him anyway.
After a while you learn, that even the sun burns if you get too much,
You learn that the true friendships,
Continue to grow even from miles away.
And that what matters isn’t what you have in your life,
But who…

View original post 440 more words

Wave your Flag!

 Într-una din dimineți când mă îndreptam spre locul de muncă, priveam îngândurat pe geamul mașinii. Lăsam în urma mea aceleași străzi, aceiași oameni, aceleași tramvaie zgomotoase, și ca de fiecare dată drumul ne-a fost interupt de o scurtă zăbovire la același semafor. Clasica rutină nemțească. De această dată însă am remarcat un mic detaliu care până atunci a trecut pe lângă mine neobservat. Într-una dintre clădiri, pe geamul unui apartament de la etajul doi, un steag Argentinean era agitat prin aer de fiecare adiere a vântului. Mai văzusem până atunci steaguri fluturând pe la geamurile apartamentelor, dar niciodată nu am acordat atenție acestui lucru. Aparent fără importanță, dar privind dintr-o altă perspectivă realizam ce simț patriotic înalt era proclamat din geamul acelei locuințe, câtă dragoste pentru o națiune, un om, într-o țară străină, flutură devotat steagul propriei patrii. Știa că acolo nu-i acasă, că acolo-i privit straniu, că limba o vorbește cu accent și viața lui de stingher nu-i decât o simfonie distonantă în țara aceea. Știa că e acolo pentru o vreme și dorea ca ceilalți să vadă acest lucru! L-am apreciat în inima mea pe acest om, pentru că era în posesia unui lucru frumos, care mie îmi lipsea. Până să ajung la destinație m-am gândit la patria mea, și am realizat destul de repede că România nu este țara mea, și că defapt “acasă” pentru mine înseamnă cerul, și o veșnicie în prezența lui Dumnezeu. Aici sunt doar o clipă, asemenea acelui om vorbesc cu accent și aștept ca în curând să plec acasă, dar unde îmi este steagul?  Psalmul 60 spune răspicat că am primit un steag: “Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.” România va serba în curând Ziua Drapelului Național, și mă întreb, oare unde este steagul copiilor de Dumnezeu. A.W Tozer scria că una din marile probleme ale creștinismului contemporan este că încearcă să potrivească autoritatea Cuvântului la mofturile comunităților. Lăsăm steagul jos, învățam limba lumii și pierdem accentul cerului. Steagul nostru ajunge să zacă în debaraua lumii, printre vechituri prăfuite și murdării, iar singurele clipe în care îi mai permitem vântului să ne miște drapelul sunt serviciile funerare, pentru că doar atunci ne mai aducem aminte că țara noastră nu e doar un pumn de tină. Isaia ne îndeamnă insistent în capitolul 62:10 “Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare!” Un lucru este cert, steagului îi este destinată înălțimea, acolo sus, în bătaia vântului scopul lui este desăvârșit. Am fost chemați să înlăturăm orice piedică, să trecem pe porți, să pregătim o cale, să croim un drum, să așezam steagul lui Hristos în locul care i-a fost pregătit iar mai apoi să proclamam cu devotament biruința adevărului! Revenirea Regelui nostru este aproape, bate strident la porțile cetății, acum mai mult ca niciodată este timpul să înălțam steagul! Să arătăm altora că Domul nostru se întoarce, și pasiunea noastră pentru El să îi aducă pe ceilalți pe genunchi. Să ne îndrăgostim din nou de cer, deoarece atunci când cerul este patria ta, dragostea de țara devine una din cele mai înălțătoare însușiri. Avem un Dumnezeu extraordinar, și suntem cetățenii unui loc incredibil pregătit de El până în cele mai mici detalii, pentru ca bucuria noastră să fie deplină! Aici trăim un timp, acolo o veșnicie, judecați drept, se merită să proclamam Adevărul și să ne bucurăm de biruința Lui,  înalțând steagul în Numele Dumnezeului celui viu până El va reveni!

---

Psalmii 20:5 “Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.”

---

[youtube:www.youtube.com/watch?v=sIqamFXDXi4]

Ramas bun

Ce-I viata ta? E o penita
Cu care scrii mereu pe-un drum. – Costache Ioanid 

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. 

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fie pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

– Gabriel Garcia Marquez

Noi nu murim!

“Noi nu murim, ci doar plecam din lume.” – Marta Bergheaua

Vine o zi, vine o zi
Când dureri nu vor mai fi
Nu vor fi nori pe cer
Lacrimi ochii n-or umbri
Va fi pace-n veci de veci
Când în ceruri ai să pleci
O ce zi, ce glorioasă zi va fi.

/ : Oare atunci când va fi
Faţa când îi vom privi
Când pe Domnul voi vedea
Chiar eu salvat prin jerfa Sa
Când de mână mă va lua
Şi voi fi dus ţara Sa
O ce zi, ce glorioasă zi va fi. : /

Nu vor fi, nu vor fi
Greutăţi, dureri
Nici necaz de orice fel
Ochii-n lacrimi acolo sus
Va fi pace-n veci de veci
Când în ceruri ai să pleci
O ce zi, ce glorioasă zi va fi.

 

When oceans rise

Nădejdea mea e Dumnezeu
Puterea Lui e mare.
Prin dragostea şi harul Său
Nădăjduiesc şi cânt mereu
Căci a salvat sufletul meu
Din veşnica pierzare

O licărire-n infinit
E viaţa mea întreagă,
Dar pentru mine S-a jertfit
Isus din cer m-a mântuit
Şi-o viaţă fără de sfârşit
De veşnicii mă leagă.

Ţărână trecătoare sunt
Dar cred în nemurire
Căci Duhul Celui veşnic Sfânt
Îmi dă putere şi avânt
Să pot pleca de pe pământ
Dincolo-n strălucire

Sunt călător spre ţara mea
Cu Domnul am izbânda
Mi-e călăuză dreapta Sa
O, Doamne Tu nu vei lăsa
Nicicând să cadă-n lupta grea
Fiinţa mea plăpândă

În glas de ciocârlii duios
Şi-n vuietul de ape
În flori şi-n tot ce-i mai frumos
În cei răscumpăraţi de jos,
Iubirea sfântă-a lui Hristos
O simt tot mai aproape.

Eu am aflat în Creator
Şi pacea şi menirea
Stăpân al lumii ziditor
Tu mi-ai dat lacrima de dor
Să Te iubesc, să mă-nfior
Şi să-Ţi aştept venirea